Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care duce la distrugerea neuronilor producători de dopamină dintr-o anumită zonă a creierului, numită substanța neagră, structură esențială pentru controlul mișcărilor corpului. Boala se manifestă în special prin tremor, rigiditate musculară și pierderea echilibrului, iar în lipsa unui tratament care să țină sub control aceste simptome, calitatea vieții bolnavului este grav afectată.
Riscul de boală Parkinson crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind mai mare după 60 de ani, iar bărbații sunt mai predispuși decât femeile la această boală. Distrugerea neuronilor începe cu mulți ani înainte de apariția simptomelor, iar boala evoluează lent, pe parcursul a zeci de ani, evoluția fiind foarte diferită de la o persoană la alta.
Manifestările clinice specifice bolii Parkinson apar atunci când neuronii responsabili cu producerea dopaminei sunt distruși. Scăderea nivelului de dopamină, dacă nu este compensată prin medicație specială, va determina modificări semnificative în activitatea creierului, afectând în special coordonarea mișcărilor. Nu există o cauză clară a bolii, degradarea neurologică fiind provocată de o combinație între factori de mediu, genetici și cei care țin de stilul de viață.
SIMPTOME:
Cele mai frecvente manifestări clinice ale bolii sunt cele care implică pierderea controlului asupra musculaturii, dar există și altele. Astfel, specialiștii împart semnele și simptomele bolii Parkinson în două mari categorii: motorii și non-motorii.
Manifestările motorii devin evidente atunci când boala este deja avansată și au fost afectați aproape 80% din neuronii aflați în substantia nigra. Aceste semne și simptome sunt:
- Tremorul – când mușchii (mai ales ai mâinii sau degetelor) se contractă ritmic, involuntar, în stare de repaos, această manifestare fiind observată la aproximativ 80% din pacienții cu boală Parkinson;
- Bradikinezia (lentoarea, încetinirea mișcărilor) – este una dintre manifestările specifice ale bolii, esențială în stabilirea diagnosticului de boală Parkinson;
- Rigiditatea musculară – poate să apară în orice parte a corpului, cu limitarea drastică a mișcărilor;
- Pierderea echilibrului și mersul aplecat
- Micrografie – scrisul de mână al bolnavului devine foarte mărunt și înghesuit, pentru că nu-și mai poate controla mișcările degetelor;
- Hipersalivația – secreția abundentă de salivă;
- Disfagie – dificultățile de înghițire cresc riscul de sufocare;
- Hipofonie – vocea bolnavului se schimbă, devine mai slabă, șoptită;
- Hipomimie – figura devine „înghețată”, inexpresivă.
RECUPERAREA MEDICALA:
În orice afecțiune neurodegenerativă, recuperarea medicală are un rol esențial în ameliorarea simptomelor și creșterea calității vieții. De aceea, persoanele cu boală Parkinson trebuie să beneficieze de proceduri speciale – fizioterapie sau hidroterapie – care ajută la îmbunătățirea posturii și a mersului, la creșterea mobilității și a flexibilității.
