Fractura reprezinta discontinuitatea la nivelul osului. Un os poate fi rupt complet sau partial fracturat. Fracturile apar in momentul in care forta fizica exercitata asupra osului este mai mare decat osul in sine.
Tipuri
- Stabila – capetele osului sunt aliniate si nu prezinta risc de deplasare
- Deschisa- atunci cand pielea poate fi strapunsa de os sau se rupe in momentul producerii fracturii
- Inchisa- osul nu strapunge pielea dar se fractureaza
- Cu deplasare- atunci cand capetele osoase se deplaseaza unul in raport cu celalalt
- Fara deplasare – capetele raman aliniate, osul se rupe in 2 bucati sau partial
- Oblica – cand fractura are un grad de incinare
- Articulara – are loc in interiorul unei articulatii
- Patologica – produsa ca urmare a unei tumori sau a unei infectii
Fracturile sunt foarte frecvente in copilarie si sunt mai putin complicate decat la varsta adulta deoarece o data cu inaintarea in varsta oasele devin mai fragile si exista o probabilitate mai ridicata de a suferi fracturi.
Fracturile pot fi:
- Fractura de sold
Fractura de sold necesita de cele mai multe ori interventie chirurgicala, iar persoanele in varsta prezinta un risc mai mare de fractura de sold.
- Fractura piciorului
Sunt leziuni foarte dureroase, un os rupt necesita atentie medicala imediata pentru a preveni eventualele complicatii. Tratamentul depinde de gravitate si de localizare. Fracturile mai putin grave pot fi tratate prin imobilizare in gips sau atela. Foarte importanta este recuperarea dupa inlaturarea aparatului gipsat.
- Fractura bratului si antebratului
Poate afecta oasele radius, ulna, humerus. Poate fi nevoie doar de gheata, presiune
locala si imobilizare. Este posibil de asemenea si de interventia medicului pentru a realinia oasele.
Simptome:
– durere violenta
– ruptura unui cartilaj
– membrul afectat se umfla si nu poate fi folosit
– impotenta functionala
– mobilitate redusa
– crepitatii osoase
Cauzele:
– accidente, boli genetice, tumori osoase, traumatisme, osteoporoza
Se recomanda analgezice pentru calmarea durerii, imobilizarea membrului afectat, daca este cazul interventie chirurgicala, material gipsat, kinetoterapie, fizioterapie.
La sfarsitul perioadei de imobilizare pacientul nu isi va misca membrul afectat, astfel pacientul va prezenta o redoare articulara, atrofii musculare.
Astfel este necesar ca dupa aceasta perioada de imobilizare sa se inceapa un program de recuperare pentru a va ajuta sa reluati activitatile zilnice.
Kinetoterapia trebuie initiata si continuata sub indrumare unui kinetoterapeut. Kinetoterapia are ca scopuri
– tonifierea musculara
– mobilitatea articulara
– cresterea stabilitatii
– cresterea fortei si rezistentei musculare